- Fluture
- (noun), flu + futureшутл. прогнозы на будущие относительно распространения эпидемии гриппа
Англо-русский словарь. Современные тенденции в словообразовании. Контаминанты. — М. : Флинта : Наука. Н.А. Лаврова. 2009.
Англо-русский словарь. Современные тенденции в словообразовании. Контаминанты. — М. : Флинта : Наука. Н.А. Лаврова. 2009.
fluture — FLÚTURE, fluturi, s.m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit şi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunţi de culori diferite şi un aparat bucal adaptat pentru supt, a… … Dicționar Român
flúture — s. m., art. flúturele; pl. flúturi … Romanian orthography
flutura — FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mişca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. intranz. (reg.; cu determinările din cap… … Dicționar Român
albiliţă — ALBILÍŢĂ, albiliţe, s.f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăieşte pe frunzele de varză şi este foarte stricătoare; fluture de varză, fluture alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. iliţă. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
amiral — AMIRÁL, amirali, s.m. I. Cel mai mare grad în marina militară, corespunzător gradului de general colonel din armata terestră; persoană care poartă acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale cărui larve trăiesc pe urzici… … Dicționar Român
fluturaş — FLUTURÁŞ, fluturaşi, s.m. 1. Diminutiv al lui fluture; fluturel. 2. (La pl.) Fluture (2). 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr o lucrare. – Fluture + suf. aş. Trimis de… … Dicționar Român
papilionaceu — PAPILIONACÉU, ÉE, papilionacei, cee, s.f., adj. 1. s.f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (şi la sg.) plantă din această familie. 2. adj. (Despre corola … Dicționar Român
strigă — STRÍGĂ, strigi, s.f. 1. (În superstiţii) Fiinţă imaginară închipuită ca o femeie care chinuieşte copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă roşcată, cu pete brun închis, care se hrăneşte mai ales cu… … Dicționar Român
găselniţă — GĂSÉLNIŢĂ1, găselniţe, s.f. Fluture mic, de culoare roşie cenuşie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia stupilor (Galleria melonella). – Din bg. găsenica omidă (după derivatele în elniţă). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
inelar — INELÁR, Ă, inelari, e, adj., s.m., s.n. 1. adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. s.m. Fluture dăunător, de culoare galbenă cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi şi ale stejarilor şi a cărui larvă provoacă … Dicționar Român
papion — PAPIÓN, papioane, s.n. Un fel de cravată bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [pr.: pi on] – Din fr. papillon. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 papión (câine) s. m. (sil. pi on), pl. papióni Trimis de siveco,… … Dicționar Român